Teoria spune că în timp ce morala definește principii sau legi generale, etica este o dispoziție individuală care acționează în calitate de virtuți pentru a căuta decizia corectă într-o situație dată. Moralitatea nu integrează constrângerile situației. Etica, din contră, nu are sens decât într-o situație. Morala ignoră nuanța, ea este binară. Etica admite discuții, argumentări, paradoxuri.

Abordarea eticii profesionale trebuie să se bazeze pe de-o parte pe dimensiunea morală (nu poate să ignore principiile), cât și pe o dimensiune etică (răspunzând la întrebarea: «Care este cea mai bună decizie în cazul de față?»).

"Profesia noastră a cunoscut o scădere constantă a aplicării standardelor și canoanelor de etică profesională, scădere ce s-a accentuat în ultimii 25 de ani și din cauza modelului de societate pe care am încercat să-l adoptăm, prin imitarea unor mari democrații. Economia României, fiind o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, așa cum prevede Constituția, a generat o altă realitate în rândul societății românești, implicit și în rândul profesiilor juridice.

Astfel, s-a ajuns și la concepția deja impregnată în conștiința colectivă, conform căreia împlinirea profesională este sinonimă cu prosperitatea financiară. Deși este parțial adevărată această idee, totuși, strict referitor la profesia de avocat, trebuie avută în vedere modalitatea prin care s-a ajuns ca un avocat să fie considerat de succes, dacă acesta a respectat sau nu, de-a lungul carierei sale, normele etice și morale prevăzute de legislația avocațială.

Este adevărat, au fost cazuri, sunt și probabil vor mai fi, de avocați ce încalcă normele etice și morale, chiar săvârșind fapte penale uneori. Cu toate acestea, oamenii nu trebuie să generalizeze, apropos de aceste cazuri `particulare`. Orice pădure își are uscăciunile ei! Statistic vorbind, cred că au fost mai mulți magistrați / politicieni condamnați pentru fapte penale săvârșite cu încălcarea normelor etico-morale, decât avocați", consideră Ciprian Motorga.

Deci, de ce este etica importantă în practicarea avocaturii?

"Pentru că avocații, deși sunt auxiliari ai sistemului de justiție (având un rol esențial în înfăptuirea actului de justiție, în special în sfera Dreptului penal, fiind indispensabili în anumite cazuri expres prevăzute de lege), sunt parte integrantă a nucleului restrâns de profesii ce lucrează cu legea, iar statul de drept în sine se bazează pe principiile justiției, legalității, echității. Dacă avocații nu aderă și nu promovează aceste principii etice, atunci legea va ajunge să fie discreditată, iar oamenii vor recurge la mijloace alternative de soluționare a conflictelor. Statul de drept, în acest condiții, nu va ajunge să fie respectat, și s-ar ajunge la o nemulțumire publică față de actul de justiție, ceea ce se și întâmplă în zilele noastre.

În al doilea rând, pentru că avocații sunt prezumați a fi profesioniști desăvârșiți ai Dreptului. Acest concept, în mod firesc, transmite ideea că problemele de responsabilitate etică și datoria îndeplinirii unui serviciu public sunt o parte inerentă a profesiei de avocat. Consider că cel mai valoros `asset` al unei profesii este reputația colectivă și încrederea pe care o inspiră. Profesia de avocat, fără discuție, trebuie să aibă încrederea comunității.

Ca ipoteză de lucru: imaginați-vă ce ar fi însemnat dacă Socrate ar fi avut încredere în celebrul `avocat` Lysias. Sunt ferm convins că pledoaria acestuia l-ar fi ajutat foarte mult dar, mai ales, prin nepermiterea adoptării unei atitudini sfidătoare la adresa judecătorilor, atitudine ce i-a și adus pedeapsa capitală, acesta din urmă ar fi putut evita aplicarea pedepsei cu moartea (asta dacă admitem faptul că Socrate nu și-a dorit cu toată convingerea dispariția din această lume, pentru a fi socotit un fel de martir filosof), ceea ce ar fi fost un câștig pentru întreaga umanitate.

Misiunea esențială a avocatului este protejarea intereselor clientului, desigur, în limite legale. Nerespectarea acestui deziderat, prin încălcarea normelor de etică profesională, are frecvent drept consecință profitarea de lipsă de cunoștințe juridice ale clientului strict pentru a obține avantaje pecuniare nemeritate în raport cu volumul de muncă sau complexitatea cazului, apariția cazurilor de încălcare a privilegiului client - avocat, ignorarea conflictelor de interese, săvârșirea infracțiunii de trafic de influență… etc. Din păcate, există astfel de situații, ceea ce generează o percepție negativă la nivelul societății asupra întregii profesii", conchide avocatul.

Esența eticii o reprezintă integritatea și valorile individuale ale fiecărui avocat în parte. Dacă acesta își schimbă valorile și își întărește conceptul integrității, își va schimba și principiile etice.

"În final, vreau să semnalez o preocupare tot mai mare a subordonării serviciilor avocațiale și profesionalismului față de profit, scopuri personale sau alte ambiții care nu au legătură cu principiile etice și profesionale.

Obiectul principal al profesiei noastre nu este obținerea de profit precum în cazul societăților comerciale! Nu acesta trebuie să fie scopul primordial ce se dorește a fi atins cu orice preț. Întotdeauna trebuie să primeze profesionalismul și calitatea impecabilă a serviciilor juridice oferite. Acesta să fie idealul, iar obținerea câștigurilor financiare parte subsecventă, venită ca o încununare și recunoaștere a calității serviciilor prestate în interesul clientului.

A sosit momentul să ne amintim de natura nobilă a profesiei noastre, de onoarea și demnitatea cu care era învăluită la începuturile ei, de persoanele învățate și înțelepte ce o practicau. Altfel, degeaba vorbim despre etică și moralitate, căci sunt simple cuvinte lipsite de conținut", a conchis tânărul avocat.