Avocatura.com: Ce înseamnă pentru tine succesul în avocatură?

Avocat Ciprian Motorga: În viziunea mea, succesul în avocatură trebuie analizat prin raportare la varii factori, unii dintre ei fiind într-o conexiune indisolubilă. Astfel, în primul rând, pentru a putea cataloga un avocat ca fiind de succes, trebuie analizată, în mod indubitabil, conduita profesională a acestuia în raport cu clienții. În mod normal, persoanele din exteriorul profesiei (și chiar și cele din interiorul acesteia) raportează sau echivalează succesul în avocatură cu facturarea / încasările dintr-o anumită perioadă de timp. Or, pentru a avea o imagine corectă și completă asupra acestei percepții adânc înrădăcinate în mentalul colectiv, este necesar a se observa dacă succesul financiar are ca piatră de temelie calitatea serviciilor avocațiale prestate.

Din punctul meu de vedere, obiectul principal al profesiei noastre nu trebuie să fie obținerea de profit precum în cazul societăților comerciale. Nu acesta trebuie să fie scopul primordial ce se dorește a fi atins cu orice preț. Întotdeauna trebuie să primeze profesionalismul și calitate impecabilă a serviciilor juridice oferite. Acesta trebuie să fie idealul, iar obținerea câștigurilor financiare parte subsecventă, venită ca o încununare și recunoaștere a calitățile serviciilor prestate în interesul clientului.

De asemenea, și aici vorbesc prin prisma abordării personale a fiecărui proiect / caz în care am decis să mă angajez, dacă preiei un caz și nu te implici cu tot devotamentul, dacă tu nu te pui în situația respectivă privind din perspectiva clientului, nu poți să faci avocatură cu succes. Pur și simplu nu poți.

Pentru mine este un mod de viață să îmi însușesc situațiile care îmi sunt expuse, să le trăiesc ca și cum sunt ale mele și cărora eu trebuie să le găsesc o rezolvare cât mai favorabilă pentru clienții mei. Desigur, această abordare proprie implică un proces destul de solicitant, în care se combină răbdarea, concentrarea, motivarea și transpunerea în persoana clientului, pentru a putea duce serviciile avocațiale la un nivel mai evoluat, ce depășește formalismul tehnic excesiv al unei colaborări normale.

În al doilea rând, pe lângă reușita financiară și excelența în activitatea pe care un avocat de succes este necesar să le dobândească și să le armonizeze, acesta trebuie să fie împlinit și pe alte planuri, și aici mă refer în mod clar la partea personală a fiecăruia. Familia, ca instituție vitală în dezvoltarea societății așa cum o cunoaștem noi, trebuie să aibă un loc de top în prioritățile unui avocat. Nu te poți considera un avocat de succes atunci când n-ai reușit până la vârsta de 35 - 40 de ani să-ți întemeiezi o familie, să ai descendenți care să fie centrul Universului pentru tine.

De aceea, cu toată sinceritatea, le recomand colegilor de breaslă, în special celor tineri care se îndreaptă spre pragul de 30 de ani, să-și pună ca prioritate întemeierea unei familii, iar nu neapărat reușitele pe plan profesional, precum promovarea în cadrul firmelor de avocatură, recunoașterea publică a succeselor repurtate în altarul justiției, beneficiile financiare obținute în urma orelor de muncă prestate peste un program rezonabil etc.

În concluzie, conform viziunii mele asupra profesiei, pentru ca un avocat să fie considerat de succes trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele trei condiții: să aibă câștiguri suficiente încât să-și asigure un trai liniștit, calitatea serviciilor avocațiale să fie ireproșabilă din punct de vedere legal, etic și moral, iar, în al treilea rând, să aibă o familie întemeiată pe valori creștine.

Avocatura.com: Cât contează partea financiară în alegerea profesiei?

Avocat Ciprian Motorga: Personal, pot să spun că n-a contat deloc! Au contat alte aspecte ale profesiei, precum libertatea pe care aceasta o oferă și noblețea de care se bucură (la noi, ce-i drept, mai puțin).

De asemenea, au contat atributele specifice acestei profesii și faptul că poți ajuta persoane, fie că vorbim de problemele lor personale, fie de relațiile comerciale în activitatea economică pe care o desfășoară. Pot să afirm, fără nicio reținere, că recunoștința pe care și-o exprimă un client fața de tine în urma unei reușite, este necuantificabilă din punct de vedere spiritual, te hrănește și îți alimentează bateriile pentru a te putea pune și în slujba altor clienți. Desigur, ca orice profesie, aceasta trebuie să îți asigure un nivel de trai cel puțin la nivel normal, pentru a nu interveni frustrarea și alte manifestări negative ale lipsei banilor.

Cu toate astea, sunt de părere că partea financiară n-ar trebui să primeze în alegerea unei profesii, ci vocația interioară. Astfel, dacă tu, ca avocat, nu ai chemarea și convingerea interioară că te-ai născut pentru a practica această profesie, nu poți să ai reușite notabile pe plan profesional, nu poti să te simți niciodată pe deplin împlinit, indiferent cât de mulți bani îți intră în conturi.

În concluzie, avocatura este o profesie pentru care trebuie să ai o vocație interioară pentru a o practica cu succes, pasiunea pentru aceasta neputând fi aprinsă sau stimulată prin intermediul banilor. Este simplu - pasiunea există sau nu există - precum orice altă pasiune sau talent înnăscut!

Avocatura.com: Care sunt piedicile cu care te-ai confruntat până acum în avocatură?

Avocat Ciprian Motorga: Piedici există la orice pas, contează cum te poziționezi față de aceste impedimente. Vorbind la modul generalist, dar fără să abstractizez, am constatat că există un fel de invidie și aversiune față de profesia de avocat, aparent negenerată de vreo abordare neconformă a vreunei situației de către avocati. Presupun că este și vina noastră, a avocaților, pentru felul în care societatea, per ansamblu, ne percepe, noi, în fond, fiind participanți cu un rol foarte important în evoluția unei națiuni, prin prisma asigurării unui drept fundamental într-o țară ce se dorește a fi modernă și democratică, și anume: dreptul la apărare.

Ca remarcă, percepția oamenilor despre profesia de avocat este, de cele mai multe ori, eronată. Însă, până ajunge cineva să te cunoască cum ești ca profesionist și, în primul rând ca om, este cale lungă, anevoioasă și neparcursă de către cei care n-au nevoie de expertiza unui specialist al Dreptului. Sau, citându-l pe marele maestru Dem Rădulescu: "Impresia s-a format!" - replica este din filmul "Asta seară dansăm-n familie" (n.r. - râde).

În cazul avocaților, impresia despre ei s-a format înainte de fi cunoscuți în mod individual. Cu toate astea, consider că avocații trebuie să fie mai deschiși către rezolvarea problemelor stringente ale națiunii, fiind imperios necesar a se implica în tot ceea ce înseamnă evoluția pe altă treaptă, luând în considerare toate palierele de dezvoltare ale societății. Fără concursul nostru, lipsește una dintre acele sclipiri mult râvnite de către cei care doresc să conceapă și să pună în practică planuri mărețe.

Fără doar și poate, avocații, prin prisma culturii, înțelepciunii, inteligenței, expertizei, structurii lor psihice și agerimii minții, au puterea de a mișca lucrurile din loc într-o direcție evolutivă, cu condiția ca țelurile urmărite să fie nobile.

Pentru a oferi totuși un exemplu de "piedică" în exercitarea normală a profesiei, pot să vorbesc despre situația întâlnită într-un caz la care lucrez de doi ani de zile.

Cu toate că domeniile în care activez cu preponderență sunt domeniul Dreptului comercial / Comerțului internațional, Dreptului penal al afacerilor și energiei & resurselor naturale, o să vorbesc despre niște situații întâlnite în cazurile de malpraxis medical. Astfel, deși s-a dispus o expertiză medicală într-un proces penal deschis ca urmare a unei plângeri pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (caz de malpraxis medical), de 1 an și 6 luni de zile expertul INML n-a efectuat expertiza dispusă în cauză.

Evident, urmărirea penală trenează, persoana vătămată/ partea civilă căreia-i ofer asistență juridică, neputând să-și recupezere încă prejudiciul material / moral suferit ca urmare a gravei culpe medicale. Cu toate astea, nu este vina organelor de urmărire penală, ci a medicilor. Și nu este caz singular, am întâlnit aceleași situații și în cazuri privind săvârșirea infracțiunii de vătămare a fătului... este complicat (n.r. - se întristează).

Cel mai mult mă perturb atunci când clienții încep să îsi piardă răbdarea și speranța în ideea că li se va face dreptate în această viață. Ajung să achieseze la spusele lui Soren Kierkegaard, care opina că "justiția umană este foarte complicată și totuși, uneori, mediocră, pe când justiția divină este mai concisă și nu are nevoie de informații din partea procuraturii, de înscrisuri, audieri de martori, dar îl face pe cel vinovat să fie propriu martor al acuzării, aducându-i ca mijloc de probă propria conștiință".

Deși sunt îndreptățiți, din cauza tuturor piedicilor ivite pe parcursul drumului lor în obținerea unei hotărârii drepte care să repare răul produs, totuși, eu îi îndemn să aibă în continuare încredere în faptul că vor obține până la urmă dreptatea mult dorită. În fond, atributul judecății este un atribut divin, conferit oamenilor de către divinitate încă de pe timpul lui Moise și Aaron. Așadar, sorgintea instituției jusitiei este divină, iar nu umană. Având în vedere aceste argumente, sunt ferm convins că cei care cred cu tărie, vor avea partea de o hotărâre dreaptă, cu toate consecințele pozitive ce decurg din ea.

Credința trebuie să existe în ideea de dreptate, nu raportat la persoanele care o administrează prin prisma profesiei lor. Într-un final, binele va triumfa și dreptatea își va găsi locul pe Pământ. Nu așa ne revelează apostolul Ioan în cartea Apocalipa? Însă, așa cum se spune în Eclesiastul - Vechiul Testament, "toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui".